Categorii
Autori
Cautare rapida
Informatii
Cosul de comparaturi
Noutati
Comentarii
Reduceri

 


Masina de tipărit Heidelberg


Noua masină de tiparit - Roland cu patru grupuri în patru culori


Câteva din cărtile editate si tipărite


Poză de grup iulie 2006

 


Este continuatoarea tipografiei mitropolitului Varlaam al Ungrovlahiei (1672-1679), ierarh cãrturar, care, dupa o cãlãtorie la Kiev, unde traditia culturalã inauguratã de Petru Movila era înca vie, a adus de acolo în 1678, cu cheltuiala proprie, presa tipograficã si litera chirilicã, greceascã si chiar "valahicã", adicã latina, pe care le-a asezat în chiliile din dealul Mitropoliei din Bucuresti.

Tipografia mitropolitului Varlaam, este a patra din Tara Româneascã, dupa cea de la mânastirea Dealu, înfiintatã de Radu cel Mare (1495-1508), între 1508-1512, unde a lucrat ca mester tipograf ieromonahul Macarie; de la Târgoviste cea întemeiatã de Radu Paisie (1535-1545), între 1544-1558, condusã de Dimitrie Liubavici, în care s-a format ca tipograf diaconul Coresi; si cea a lui Matei Basarab (1632-1654), având ca mester tipograf pe ieromonahul Meletie, care a functionat cu unele întruperi între 1632-1652, peregrinând de la Câmpulung la Govora, Dealu si Târgoviste. Totodatã, tipografia mitropolitului Varlaam este a doua tipografie din Bucuresti, dupa cea a ieromonahului Lavrentie, de la mânãstirea Plumbuita, dintre 1573-1582. Aceste tiparnite daduserã la luminã mai ales cãrti în legaturã directã cu nevoile Bisericii, fiind imprimate în limba slavonã bisericeascã si cu alfabet chirilic.

Tipografia mitropolitului Varlaam a dat roade bune, cãci, de atunci si pâna astãzi, vreme de trei secole, cu unele întreruperi datorate unor împrejurãri vitrege, tiparul n-a mai lipsit din Bucuresti, dând la ivealã, în grai românesc si cu gravuri artistic lucrate, cu precãdere texte sacre si cãrti de cult. Între acestea se cuvine a fi mentionatã tâlcuirea si tipãrirea în româneste a textului integral al Sfintei Scripturi, adicã a Bibliei, începutã în noiembrie 1678, din îndemnul si cheltuiala voievodului Serban Cantacuzino si terminatã peste un an, în noiembrie 1688, la începutul domniei lui Constantin Vodã Brâncoveanu. Aceastã Biblie numitã si Biblia lui Serban sau Biblia de la Bucuresti, este cea dintâi tipãrire completã a textului Sfintei Scripturi în limba românã si reprezintã o noua treaptã în dezvoltarea limbii noastre literare, si totodatã, un monument de artã graficã româneascã.

Dupã aparitia Bibliei din 1688, tipografia Mitropoliei din Bucuresti si-a restrâns activitatea si chiar a stagnat o vreme, ca urmare a aparitiei de noi tipografii, printre care tiparnita domneascã înfiintatã în capitala tãrii, în 1690, de Constantin Brâncoveanu, tipografiile episcopiilor de Buzau (înfiintata în 1691 de episcopul Mitrofan) si Râmnic (întemeiatã de episcopul Antim Ivireanul în 1705), tipografia fostei Mitropolii din Târgoviste, reînfiintatã în 1708, tiparnitele apãrute prin 1715 la mânãstirile Sfântul Sava si Antim, care, toate la un loc, au preluat o bunã parte din sarcinile de tipar cerute de nevoile tãrii si ale Bisericii.

În aceasta stare a gãsit tipografia Mitropoliei, vlãdica Neofit Cretanul (1738-1753), care, dupã ce a recuperat unele din piesele sale înstrãinate pe la tipografiile bucurestene, a dispus prefacerea prin turnare a literei vechi, a cumpãrat în 1740, hârtie, teascuri si alte scule tipografice noi, si a obtinut în 1741 de la domnitorul Mihail Racovitã (1741-1744) un hrisov prin care dobândea dreptul exclusiv asupra imprimãrii cartilor bisericesti. Înzestratã cu toate cele necesare si ocrotitã printr-un hrisov domnesc, tipografia Mitropoliei din Bucuresti, cãreia, pentru înnoirile ce i se facuserã, i s-a zis cea nouã, a pornit la lucru si a dat la luminã noi cãrti de slujbã biisericeascã.

La mijlocul secolului al XIX-lea, mitropolitul Nifon (1850-1875), cercetând bisericile din eparhie si constatând cã pe parcursul vremii a sporit nevoia de cãrti trebuitoare serviciului religios, a chibzuit sã intensifice activitatea tipografiei. Pentru aceasta trebuia înlocuit si completat utilajul tipografic existent, care se învechise si se uzase, cu altul nou, adus de peste hotare. Cu sumele luate cu împrumut în 1851, cu aprobarea domitorului Barbu Stirbei (1849-1856), din Casa Centralã a Statului, mitropolitul Nifon a cumparat masini, teascuri, slovã si hârtie de la Viena si a construit si o cladire nouã în curtea Mitropoliei, unde a asezat tipografia, care, cu unele modificari ulterioare, dãinuieste pe acelasi loc si astãzi. Astfel înzestratã, tipografia a desfãsurat o rodnicã activitate, reusind în decurs de aproape nouã ani, cât a functionat în aceasta formã, sa imprime 116 cãrti, aproape toate de slujbã bisericeascã. În anul 1860, tipografia Mitropoliei, numitã uneori si Tipografia Nifon, si-a încetat activitatea, unindu-se cu Imprimeria Statului, formatã din vechea tipografie a Colegiului Sfântul Sava si cea a Comisiei Centrale de la Focsani. A luat astfel fiintã o singura tiparnitã, cu denumirea de Tipografia Statului, care a fost adapostitã în clãdirea din curtea Mitropoliei, cãreia i s-au fãcut unele reparatii si adãugiri, unde a functionat, se pare, pânã catre anul 1867, când i s-a construit un nou local.

Lipsa cãrtilor de slujbã si nevoia imprimãrii lor cu litere strãbune, resimtitã mai ales dupa anul 1863, când s-a generalizat introducerea alfabetului latin în cancelariile oficiale si în cãrtile de scoalã, a determinat Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române sã adopte, la 22 noiembrie 1880, la propunerea învãtatului episcop Melchisedec Stefanescu al Romanului, un Regulament pentru revizuirea si editarea cãrtilor bisericesti, în care se prevedea, între altele, înfiintarea la Bucuresti a unei tipografii pentru imprimarea treptatã a cãrtilor necesare serviciului religios. Pe temeiul prevederilor acestui Regulament, mitropolitul primat Calinic Miclescu (1875-1885), obtinând de la Stat fondurile necesare, cu sprijinul lui V. A. Urechea, pe atunci ministrul Cultelor, a cumpãrat de la Viena o masinã tipograficã si literã „latinã“ nouã, a adus de la Buzãu, cu îngãduinta apiscopului Inochentie Chitulescu, materialul tipografic rãmas de la vechea tipografie a Episcopiei, a confectionat mobilierul necesar si le-a instalat pe toate în clãdirea din curtea Mitropoliei, a fostei tipografii a mitropolitului Nifon, reparatã si amenajatã. Noul asezamânt de culturã bisericeascã, numit de acum Tipografia Cãrtilor Bisericesti, a fost inaugurat la 17 ianuarie 1882, prin tragerea primei coli a revistei Biserica Ortodoxa Românã, numãrul din ianuarie, pe acel an, dupa care s-a pus în lucrare Orologiul Mare, isprãvit tocmai în anul 1887.

Primul director al tipografiei, numit de Sfântul Sinod la 28 mai 1882, a fost eruditul arhimandrit Ghenadie Enãceanu, viitor episcop al Râmnicului, cãruia i-au urmat, pânã în anul 1929, când tipografia a trecut în administratia Consiliului Central Bisericesc, urmãtorii: Pr. Prof. Constantin Erbiceanu (1886-1895), arhiereul Valerian Râmniceanul (1895-1897), Prof. Constantin Chiricescu (1897-1906), arhiereul Meletie Dobrescu (1906-1919), si Teodor Pãcescu (1919-1927), care s-au îngrijit de bunãstarea acestei vetre de culturã, strãduindu-se ca ea sã rãspundã întru totul cerintelor Bisericii. În anul 1895, pe lânga tipografie s-a înfiintat un atelier de litografie pentru imprimarea icoanelor, iar în 1902 s-au construit încãperi pentru depozitul de cãrti si pentru librarie.

La începutul anului 1949, tipografia a fost încadratã ca parte integrantã a Institutului Biblic, luând denumirea de Tipografia Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, asa cum se intituleazã pâna astãzi. Întrucât vechiul local, cu toate adaosurile fãcute cu vremea, ajunsese neîncãpãtor pentru volumul mare de lucrãri al tipografiei, între anii 1951-1958, prin grija patriarhului Justinian, s-au facut noi amenajãri clãdirilor existente, s-a lãrgit sala masinilor si s-a ridicat un etaj deasupra, s-au construit noi încaperi în partea de apus, înzestrate cu masini tipografice moderne si cu încãlzire centralã, s-a înfiintat o noua sectie de litografie si i s-au atasat cele douã ateliere de înrãmat icoane de la mânãstirile Ciorogârla si Ghighiu.

În ultimii ani, în urma colaborãrii cu Societãtile Biblice Unite, tipografia a fost dotatã cu utilaj modern, între care o masina de tipar offset care tipãreste concomitent fatã– verso si în patru culori. Acest utilaj modern, de înaltã calitate si randament remarcabil, a fost amplasat într-un nou corp de cladire, construit prin grija Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Teoctist, care l-a si sfintit în ziua de 25 iulie 1991.

Din anul 1882 si pânã astãzi, Tipografia Cãrtilor Bisericesti, apoi Tipografia Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxã, continuatoarea vechii tiparnite a Mitropoliei din Bucuresti, a dat la lumina o vastã literaturã bisericeascã, cuprinzând peste 150 de editii ale tuturor cãrtilor de slujbã (Evanghelia, Liturghierul, Psaltirea, Apostolul, Arhieraticonul, Molitfelnicul, Octoihul, Cazania, Aghiazmatarul, etc.), toate cu litere strãbune, adicã latine, ceea ce a permis ca treptat sa fie înlocuite de prin biserici vechile tiparituri cu slove chirilice, precum si lucrãri de teologie, cãrti de rugãciuni, de învãtãturã crestineascã si de zidire sufleteascã, manuale pentru scolile teologice, reviste si mai presus de toate, cele opt editii ale textului integral al Bibliei în româneste: 1914 (editie a Sfântului Sinod), 1936, 1944, 1968, 1975, 1982, 1988 si 2001 (editie jubiliara a Sfântului Sinod), care, toate la un loc, au sporit tezaurul de învãtatura ortodoxã si de hranã sufleteascã al poporului dreptcredincios si totodatã, au contribuit la propãsirea limbii si culturii românesti.

Gheorghe Vasilescu


Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române


Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxã,
imagine frontală


Tipografia Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxã


Biblia editată în timpul lui Serban Cantacuzino, în anul 1688, imagine cu stema Tării Românesti


Pisanie asezată cu ocazia restaurărilor facută de Preafericitul Părinte Patriarh Justinian


Act comemorativ prin care se atestă punerea pietrei de constructie a magaziei Tipografiei Cărtilor Bisericesti